suplinitor

suplinitor
SUPLINITÓR, -OÁRE, suplinitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care suplineşte (1) într-o funcţie, într-o muncă. 2. s.m. şi f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. -tor.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUPLINITÓR s., adj. înlocuitor, (înv.) supleant. (Şi-a găsit un suplinitor la catedră.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

suplinitór adj. m., s. m. (sil. -pli-), pl. suplinitóri; f. sg. şi pl. suplinitoáre, g.-d. sg. art. suplinitoárei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUPLINIT//ÓR suplinitoroáre (suplinitoróri, suplinitoroáre) şi substantival (despre persoane) Care suplineşte; cu funcţia de suplinire. /a suplini + suf. suplinitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUPLINITÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Profesor, institutor etc.) care suplineşte pe cineva la o catedră sau (p. ext.) într-o muncă. [< suplini + -tor, după it. supplitore].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUPLINITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care suplineşte în muncă, într-o funcţie; locţiitor, supleant. 2. (cadru didactic) care nu este titularizat. (< suplini + -tor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • suplinitór — adj. m., s. m. (sil. pli ), pl. suplinitóri; f. sg. şi pl. suplinitoáre, g. d. sg. art. suplinitoárei …   Romanian orthography

  • supleant — SUPLEÁNT, Ă, supleanţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură şi care avea anumite atribuţii secundare sau intra în compunerea completelor de… …   Dicționar Român

  • suplinire — SUPLINÍRE, supliniri, s.f. Acţiunea de a suplini şi rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcţie de suplinitor (la o catedră). – v. suplini. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPLINÍRE s. înlocuire. (suplinire cuiva la o… …   Dicționar Român

  • gerant — GERÁNT, Ă, geranţi, te, s.m. şi f. (Rar) Persoană care gerează. [var.: giránt, ă s.m. şi f.] – Din fr gérant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  geránt (administrator) s. m., pl. geránţi …   Dicționar Român

  • succenturiat — SUCCENTURIÁT, Ă adj. (anat.; despre organe] Care înlocuieşte sau urmează altui organ similar. ♢ Ventricul succenturiat = prima parte a stomacului la păsări. [pron. ri at. / cf. fr. succenturié < lat. succenturiatus – soldat suplinitor]. Trimis …   Dicționar Român

  • suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • înlocuitor — ÎNLOCUITÓR, OÁRE, înlocuitori, oare, adj., s.m. şi f., s.n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuieşte sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [pr.: cu i ] – Înlocui + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”