- suplu
- SÚPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Cu mişcări graţioase; mlădios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre ţesături) Moale, fin ♦ (Despre mers, mişcări) Uşor, vioi, elegant, graţios. 2. fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine fermă, uşor adaptabil; acomodabil; servil. – Din fr. souple.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÚPLU adj. 1. v. flexibil. 2. subţiratic, subţire, zvelt, (înv. şi reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) şugar, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuieţ. (Un corp, un om suplu.) 3. elegant, v. graţios.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesúplu adj. m. (sil. -plu), pl. súpli; f. sg. súplă, pl. súpleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÚPLU supluă (suplui, suplue) 1) (despre fiinţe şi despre manifestările lor) Care denotă graţie şi eleganţă; caracterizat prin graţie şi eleganţă; mlădios; elastic. 2) (despre obiecte) Care se îndoaie uşor; mlădios; flexibil; elastic; maleabil. 3) fig. (despre persoane) Care se adaptează docil la o situaţie sau voinţei cuiva; mlădios; elastic. [Sil. su-plu] /<fr. soupleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSÚPLU, -Ă adj. 1. Cu mişcări graţioase; mlădios, flexibil. 2. (fig.) Lipsit de fermitate; servil; uşor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex].Trimis de LauraGellner, 17.09.2007. Sursa: DNSÚPLU, -Ă adj. 1. (despre fiinţe) cu mişcări graţioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic. 2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; uşor adaptabil, docil. (< fr. souple)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.