înlocui

înlocui
ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV. tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ţine cuiva locul într-o funcţie, într-o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNLOCUÍ vb. 1. a schimba. (A înlocui o piesă uzată.) 2. v. substitui. 3. a schimba, (înv. şi pop.) a muta, (franţuzism înv.) a ramplasa. (L-a înlocui cu un inginer mai bun.) 4. v. suplini.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înlocuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlocuiésc, imperf. 3 sg. înlocuiá, conj. prez. 3 sg. şi pl. înlocuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNLOCU//Í înlocuiiésc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzător, punând în loc altceva sau pe altcineva; a substitui. înlocui uşa. înlocui un jucător. 2) A schimba (într-o calitate), ţinând (temporar) locul. înlocui pe preşedinte. Materialele plastice înlocuiiesc lemnul. /în + loc + suf. înlocuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • substitui — SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (jur.) A comite infracţiunea de substituire de persoană. [prez. ind. şi; substituiesc. – var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr …   Dicționar Român

  • schimba — SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură). ♢ expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta… …   Dicționar Român

  • dubla — DUBLÁ, dublez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. tranz. A reuni două materiale, punându le unul peste altul. ♦ A căptuşi, a acoperi cu un alt material. 3. tranz. A face o lucrare… …   Dicționar Român

  • subroga — SUBROGÁ, subrog, vb. I. tranz. (jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligaţii; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare. Trimis de… …   Dicționar Român

  • suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • compensa — COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a… …   Dicționar Român

  • transplanta — TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) şi a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce şi a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăieşte de obicei. ♦… …   Dicționar Român

  • condiţionalism — CONDIŢIONALÍSM s.n. (fil.) Tendinţă greşită de a identifica şi înlocui cauza cu condiţiile în care apar sau există fenomenele. [pr.: ţi o ] – Din fr. conditionnalisme. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  condiţionalísm s. n.… …   Dicționar Român

  • rezervă — REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai… …   Dicționar Român

  • substituent — SUBSTITUÉNT, substituenţi, s.m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăţi asemănătoare. [pr.: tu ent] – Substitui + suf. ent. cf. it. s o s t i t u e n t e . Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUBSTITUÉNT… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”