istorisire

istorisire
ISTORISÍRE, istorisiri, s.f. Acţiunea de a istorisi şi rezultatul ei; povestire. ♦ (concr.) Creaţie literară în care se istoriseşte ceva. – v. istorisi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ISTORISÍRE s. 1. v. povestire. 2. v. naraţiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

istorisíre s. f., g.-d. art. istorisírii; pl. istorisíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ISTORISÍR//E istorisirei f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; naraţiune. /v. a istorisi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • naraţiune — NARAŢIÚNE, naraţiuni, s.f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente într o desfăşurare gradată (şi în formă literară); povestire. [pr.: ţi u . – var.: (înv.) naráţie s.f.] – Din fr. narration, lat.… …   Dicționar Român

  • poveste — POVÉSTE, poveşti, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă; basm; p. ext. naraţiune cuprinzând fapte posibile sau… …   Dicționar Român

  • tratament — TRATAMÉNT, tratamente, s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare faţă de cineva. 2. Îngrijire medicală; ansamblu de mijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balneare, climaterice etc. cu care se tratează o boală; spec. mod,… …   Dicționar Român

  • cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …   Dicționar Român

  • fabulă — FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le… …   Dicționar Român

  • povestire — POVESTÍRE, povestiri, s.f. Acţiunea de a povesti şi rezultatul ei; povestit. ♦ Naraţiune literară de dimensiuni relativ reduse, care conţine un fond liric. – v. povesti. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POVESTÍRE s. 1. arătare,… …   Dicționar Român

  • relaţie — RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei… …   Dicționar Român

  • spunere — SPÚNERE, spuneri, s.f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentinţă. – v. spune. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPÚNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, zicere. (spunere unei opinii.)… …   Dicționar Român

  • story — STÓRY s.n. (Anglicism) Povestire sau istorisire (ecranizată). [< engl. story]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  STÓRY s. n. inv. povestire (ecranizată). (< engl. story) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”