- istorism
- ISTORÍSM s.n. (Filoz.) Principiu potrivit căruia evenimentele şi fenomenele trebuie studiate în procesul apariţiei şi dezvoltării lor istorice. – Din fr. historisme, rus. istorizm.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98istorísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficISTORÍSM n. Principiu metodologic, conform căruia obiectele şi fenomenele din realitate trebuie privite în dezvoltare istorică, în legătură cu condiţiile concrete care le-au generat şi cu celelalte fenomene existente în momentul istoric dat. /<fr. historisme, germ. HistorismusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea ştiinţifică, potrivit căruia evenimentele şi fenomenele se studiază în procesul apariţiei, dezvoltării şi pieirii lor, în strânsă legătură cu condiţiile istorice concrete care le-au dat naştere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNISTORÍSM s. n. principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea ştiinţifică, potrivit căruia evenimentele şi fenomenele se studiază în procesul apariţiei, dezvoltării şi pieirii lor, în strânsă legătură cu condiţiile istorice concrete care le-au dat naştere. (< fr. historisme, rus. istorizm)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.