ispãşí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispãşésc, imperf. 3 sg. ispãşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ispãşeáscã … Romanian orthography
expia — EXPIÁ, expiez, vb. I. tranz. (livr.) 1. A ispăşi o greşeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a sucomba, a deceda, a muri. [pr.: pi a] – Din fr. expier, lat. expiare. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPIÁ … Dicționar Român
expiator — EXPIATÓR, OÁRE, expiatori, oare, adj. (livr.) Care poate şterge, ispăşi, răscumpăra o greşeală; ispăşitor. [pr.: pi a ] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. Trimis de claudia, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 EXPIATÓR adj. v. ispăşitor … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
răscumpăra — RĂSCUMPĂRÁ, răscúmpăr, vb. I. tranz. 1. A plăti preţul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul sau (oferind un suprapreţ). 2. A elibera o persoană din… … Dicționar Român
ispaşă — ISPÁŞĂ s.f. (înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; p. ext. constatarea la faţa locului a acestor stricăciuni. – Din ispăşi (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 21.07.2003 … Dicționar Român
ispăşire — ISPĂŞÍRE, ispăşiri, s.f. Acţiunea de a ispăşi şi rezultatul ei; expiere, spăşenie, ispăşenie, expiaţie. – v. ispăşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ISPĂŞÍRE s. (livr.) expiaţie, expiere, (înv.) ispă şenie, spăsire. (ispăşire unui… … Dicționar Român
ispăşitor — ISPĂŞITÓR, OÁRE, ispăşitori, oare, adj. 1. Care ispăşeşte (o vină, o greşeală); expiator. ♢ expr. Ţap ispăşitor = persoană pusă să suporte consecinţele pentru greşelile altora. 2. (În credinţele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor… … Dicționar Român
plăti — PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obţinut sau cumpărat, a unei consumaţii etc. ♢ expr. A plăti cu capul (sau cu viaţa etc.) = a fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă… … Dicționar Român
răsplăti — RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăşi. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti. Trimis de dante,… … Dicționar Român
