ispăşitor

ispăşitor: ISPĂŞITÓR, -OÁRE, ispăşitori, -oare, adj. 1. Care ispăşeşte (o vină, o greşeală); expiator. ♢ expr. Ţap ispăşitor = persoană pusă să suporte consecinţele pentru greşelile altora. 2. (În credinţele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispăşitoare. – Ispăşi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ISPĂŞITÓR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ispăşitór adj. m., pl. ispăşitóri; f. sg. şi pl. ispăşitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ISPĂŞIT//ÓR ispăşitoroáre (ispăşitoróri, ispăşitoroáre) Care ispăşeşte o vină sau o greşeală. ♢ Ţap ispăşitor persoană asupra căreia se arunca vina pentru o faptă comisă de altcineva. /a ispăşi + suf. ispăşitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

expiator — EXPIATÓR, OÁRE, expiatori, oare, adj. (livr.) Care poate şterge, ispăşi, răscumpăra o greşeală; ispăşitor. [pr.: pi a ] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. Trimis de claudia, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 EXPIATÓR adj. v. ispăşitor … Dicționar Român
ţap — ŢAP, ţapi, s.m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre şi al căprioarei. ♢ Ţap ispăşitor = a) (în Biblie) ţap (1) pe care marele preot îl încărca la sărbătorirea ispăşirii cu toate păcatele neamului lui Israel şi care era apoi alungat în… … Dicționar Român
spăsitor — SPĂSITÓR adj. v. ispăşitor, izbăvitor, mântu itor, salvator. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias