- isprăveşte
- ISPRĂVÉŞTE interj. v. ajunge.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
isprăveşte
Look at other dictionaries:
că — conj. 1. Introduce propoziţii subordonate: a) completive; Am spus că nu pot veni; b) subiective: Aşa i c a venit şi rândul meu?; c) atributive: Gândul că nu pot pleca mă chinuie; d) (cauzale) căci, fiindcă. Hai acasă că i târziu; e) (consecutive) … Dicționar Român
tăcea — TĂCEÁ, tac, vb. II. intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă.… … Dicționar Român
ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… … Dicționar Român
halt — interj. Stai! opreşte! – cuv. germ. Trimis de gall, 07.05.2008. Sursa: DEX 98 HALT interj. v. ajunge, atât, basta, destul, gata, isprăveşte, încetează, punct, sfârşeşte, stai, stop, termină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime halt … Dicționar Român
ho — interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! opreşte te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element)… … Dicționar Român
isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… … Dicționar Român
sfârşeşte — SFÂRŞÉŞTE interj. ajunge!, atât!, basta!, destul!, gata!, isprăveşte!, încetează!, punct!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. şi peior.) ho! Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
stop — interj., (2, 3) stopuri s.n. 1. interj. Stai! Opreşte! ♦ (În telegrame, ca termen convenţional pentru a marca sfârşitul unei fraze) Punct! 2. s.n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. s.n. Semafor care reglează… … Dicționar Român
şi — adv., conj. a. adv. (Stă înaintea părţii de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. şi verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai,… … Dicționar Român
