şi

ŞI adv., conj. a. adv. (Stă înaintea părţii de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. şi verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, aşa a şi făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă şi Neacşa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu păţeşti şi tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradaţia) O cameră şi mai mare. ♢ loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Şi mai şi = mai grozav, mai straşnic. 4. (În propoziţii negative) Nici. Însă şi de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi şi spuse. 2. Deja. Masa se şi pune în grădină. B. conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părţi de acelaşi fel ale unei propoziţii) Este voinic şi tânăr. 2. (Împreună cu prep. "cu" exprimă relaţia operaţiei matematice a adunării) Plus. Doi şi cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiţie a numeralelor de la douăzeci şi unu până la nouăzeci şi nouă) Şaizeci şi opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei şi paisprezece. ♦ (Indică adăugarea unei cantităţi) Plus. Unu şi jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondenţă sau o echivalenţă) Binele şi răul. 4. (Aşezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidenţă) A adus şi vin, şi mâncare, şi cărţi. ♦ (În repetiţii, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul şi vorbeşte şi vorbeşte. 5. (Leagă două propoziţii de acelaşi fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide uşa şi intră. 6. (Accentuat, în corelaţie cu sine însuşi) Atât..., cât...; nu numai..., ci şi... Are în mână şi pâinea, şi cuţitul. 7. (În stilul epic şi popular, mai ales în povestire, se aşază la începutul frazei, indicând continuitatea desfăşurării faptelor) Şi a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuinţat înaintea unei propoziţii interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Şi ce vrei să faci acum? ♢ expr. Ei şi? = ce-mi pasă? ce importanţă are? (Întrebuinţat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în uşă... – Şi? – Mă duc să deschid. (Precedat de adv. "ca" are funcţie comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca şi la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca şi sfârşită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se şi nu pricepe nimic. 3. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă şi nu o lua în serios. – lat. sic.

Trimis de romac, 26.11.2008. Sursa: DEX '98



ŞI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (înv.) i. (E tânăr şi frumos.) 2. conj. (completiv) de, să. (Stai şi mă aşteaptă.) 3. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, şi tot se isprăveşte.) 4. adv. (înv. şi reg.) încă. (După ce că e urâtă, o mai cheamă şi Muşata.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



şi conjcţ., adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞI¹ conj. 1. (cu funcţie coordonătoare) 1) (exprimă un raport copulativ) Eu şi tu. E şi frumos şi deştept. ♢ Ei şi? ce-mi pasă mie? Ce importanţă are? 2) (exprimă un raport aditiv sau asociativ, formând numerale cardinale, numerale zecimale etc.) Treizeci şi patru. Cinci întregi şi două zecimi. ♢ Şi cu plus. 3) (exprimă un raport adversativ) Dar; iar; însă. Îl aude şi nu-l vede. 4) (exprimă un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus că fac şi voi face. 5) (stabileşte legătura cu cele spuse anterior, mai ales, la începutul unei propoziţii interogative) Şi unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu funcţie subordonatoare) pop. (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că; măcar că. Şi a ştiut dar n-a spus. /<lat. sic

Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: NODEX



ŞI² adv. De acum. S-a şi dus. Se şi arată în prag. /<lat. sic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ŞI² pron. refl. v. îşi.

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: Neoficial



şi adv. – 1. La fel, tot aşa. – 2. Chiar, în plus, însă. – Şi mai. – Şi mai şi. – 3. Deja, îndată. – 4. (conj.) Plus, cu. – Mr., megl., istr. şi. lat. sῑc (Puşcariu 1588; REW 7892), cf. it., prov., cat., sp. si, port. sim. înv. folosit şi enclitic pentru a întări pron. sau adv., cf. atunceşi, acelaşi, totuşi etc. (Tiktin).

Trimis de blaurb, 13.12.2008. Sursa: DER