interjécţie — s. f. (sil. ţi e), art. interjécţia (sil. ţi a), g. d. art. interjécţiei; pl. interjécţii, art. interjécţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
exclamare — EXCLAMÁRE, exclamări, s.f. Acţiunea de a exclama şi rezultatul ei; exclamaţie. ♢ Semnul exclamării = semn de punctuaţie, întrebuinţat după o interjecţie, după un vocativ sau după o propoziţie exclamativă sau imperativă. – v. exclama. Trimis de… … Dicționar Român
destul — DESTÚL, Ă, destui, le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj … Dicționar Român
predicat — PREDICÁT, predicate, s.n. 1. (gram.) Parte principală a propoziţiei, care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. ♢ Predicat verbal = predicat exprimat printr un verb la un mod personal (sau printr o interjecţie). Predicat nominal … Dicționar Român
înainte — ÎNAÍNTE adv. I. (Cu sens local) În faţă. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ♢ expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau… … Dicționar Român
încet — ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceţi, te, adj., adv. 1. adj. Fără viteză; liniştit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacţionează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raţionează cu greutate; greoi. 2. adj. (Despre… … Dicționar Român
Listã de abrevieri — abr. = abreviere, abreviat acc. = accentuat adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial agr. = agriculturã alim. = alimentaţie anat. = anatomie arhit. = arhitecturã art. = articol, articulat astron. = astronomie aux. = auxiliar av. =… … Romanian orthography
adunare — ADUNÁRE, adunări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aduna şi rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operaţii aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într unul singur. 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor… … Dicționar Român
afară — AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat; în exterior. ♢ loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu conditia ca..., afară de cazul când... ♢ loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti şi... ♢ expr. A da afară = a… … Dicționar Român
ajutor — AJUTÓR, OÁRE, ajutori, oare, s.m. şi f., s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într o activitate oarecare (secundând o şi subordonându i se). 2. s.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă… … Dicționar Român
