insisténţã — s. f., g. d, art. insisténţei; pl. insisténţe … Romanian orthography
predica — PREDICÁ, prédic, vb. I. intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ♢ expr. A predica în deşert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ tranz. A recomanda ceva cu insistenţă; a răspândi, a propaga idei,… … Dicționar Român
stăruinţă — STĂRUÍNŢĂ, stăruinţe, s.f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată şi insistentă; insistenţă, stăruire, stăruială. ♢ loc. adv. Cu stăruinţă = în mod insistent. 2. Perseverenţă, tenacitate, (într o acţiune, într un sentiment etc.). ♦ … Dicționar Român
adjuraţie — ADJURÁŢIE, adjuraţii, s.f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele adjuro te . ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 adjuráţie s. f. (sil. ţi e), art.… … Dicționar Român
asiduitate — ASIDUITÁTE s.f. Stăruinţă, silinţă, sârguinţă, perseverenţă, tenacitate manifestate în realizarea unui scop. [pr.: du i ] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, atis. Trimis de cata, 11.11.2004. Sursa: DEX 98 ASIDUITÁTE s. v. perseverenţă.… … Dicționar Român
comoraţie — COMORÁŢIE s.f. 1. Insistenţă asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncţiilor coordonatoare şi, sau în propoziţie; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration). Trimis de… … Dicționar Român
căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… … Dicționar Român
perseverenţă — PERSEVERÉNŢĂ, perseverenţe, s.f. Acţiunea de a persevera; însuşirea de a fi perseverent; stăruinţă, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [var.: (înv.) perseverínţă s.f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.… … Dicționar Român
postula — POSTULÁ, postulez, vb. I. tranz. (livr.) A da unei afirmaţii sau unei demonstraţii caracter de postulat. – Din fr. postuler. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 postulá vb., ind. prez. 1 sg. postulé … Dicționar Român
stărui — STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. intranz. 1. A ruga insistent şi în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într o acţiune, într un sentiment, într o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A… … Dicționar Român
