comoraţie

COMORÁŢIE s.f. 1. Insistenţă asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncţiilor coordonatoare şi, sau în propoziţie; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration).

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: MDN



comoráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. comoráţia (sil. -ţi-a), g.-d. comoráţii, art. comoráţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMORÁŢIE s.f. Insistenţă asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncţiilor coordonatoare "şi", "sau" în propoziţie; epimonă. [gen. -iei, var. comoraţiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN