- ingenuu
- INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj., s.f. 1. adj. Care vădeşte simplitate, naturaleţe împletită cu sinceritate şi cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. s.f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană ingenuă. [pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingénu.Trimis de valeriu, 15.07.2006. Sursa: DEX '98INGÉNUU adj. candid, credul, inocent, naiv, neştiutor, (fig.) pur. (O fiinţă ingenuu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeingénuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. ingénui; f. sg. ingénuă (sil. -nu-ă), pl. ingénue (sil. -nu-e)Trimis de siveco, 27.08.2007. Sursa: Dicţionar ortograficINGÉNU//U ingenuuă (ingenuui, ingenuue) Care vădeşte sinceritate şi curăţenie morală; plin de nevinovăţie sufletească; candid; naiv; inocent. Privire ingenuuă. [Sil. -nu-u] /<lat. ingenuus, fr. ingenuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINGÉNUU, -Ă adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (În teatru) Rol care prezintă o tânără fată naivă; (p. ext.) persoană ingenuă. [pron. -nu-u. / < fr. ingénu, it. ingenuo, lat. ingenuus].Trimis de LauraGellner, 30.07.2006. Sursa: DNINGÉNUU, -Ă I. adj. care dovedeşte ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă. (p. ext.) persoană ingenuă. (< lat. ingenuus,fr. ingénu)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.