neştiutór — adj. m. (sil. mf. şti ), pl. neştiutóri; f. sg. şi pl. neştiutoáre … Romanian orthography
analfabet — ANALFABÉT, Ă, analfabeţi, te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care nu ştie să scrie şi să citească; neştiutor de carte. ♦ fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANALFABÉT s. neştiutor de carte … Dicționar Român
profan — PROFÁN, Ă, profani, e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă … Dicționar Român
ignorant — IGNORÁNT, Ă, ignoranţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) incult, fără cunoştinţe elementare; neştiutor. – Din fr. ignorant. Trimis de gall, 17.09.2008. Sursa: DEX 98 Ignorant ≠ erudit, învăţat, ştiutor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
ageamiu — AGEAMÍU, ÍE, ageamii, adj., s.m. şi f. (fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi. Trimis de ana zecheru, 07.10.2008. Sursa: DEX 98 AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat,… … Dicționar Român
credul — CREDÚL, Ă, creduli, e, adj. Care crede prea uşor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. – Din fr. crédule, lat. credulus. Trimis de LauraGellner, 23.12.2008. Sursa: DEX 98 Credul ≠ bănuitor Trimis de siveco … Dicționar Român
ignar — IGNÁR, Ă, ignari, e, adj. (livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IGNÁR adj, s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvăţat, prost, simplu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
incapabil — INCAPÁBIL, Ă, incapabili, e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable. Trimis de valeriu, 16.03.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
incompetent — INCOMPETÉNT, Ă, incompetenţi, te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr.… … Dicționar Român
ingenuu — INGÉNUU, UĂ, ingenui, ue, adj., s.f. 1. adj. Care vădeşte simplitate, naturaleţe împletită cu sinceritate şi cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. s.f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană … Dicționar Român
