- inocent
- INOCÉNT, -Ă, inocenţi, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăţie; candid. ♦ (ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98Inocent ≠ vinovat, stricatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINOCÉNT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curat. (Un surâs inocent.)Trimis de siveco, 16.11.2007. Sursa: Sinonimeinocént adj. m., pl. inocénţi; f. sg. inocéntă, pl. inocénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINOCÉN//T inocenttă (inocentţi, inocentte) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranţei sau a lipsei de experienţă; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihănit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Faptă inocenttă. /<fr. innocent, lat. innocens, inocentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINOCÉNT, -Ă adj. 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< fr. innocent, it. innocente, lat. innocens].Trimis de LauraGellner, 31.07.2006. Sursa: DNINOCÉNT, -Ă adj. 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.