- inocenţă
- INOCÉNŢĂ, inocenţe, s.f. Curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare. ♦ (ir.) Naivitate, simplitate; ignoranţă. – Din fr. innocence, lat. innocentia.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98Inocenţă ≠ culpabilitate, vină, vinovăţieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINOCÉNŢĂ s. 1. v. nevinovăţie. 2. v. ingenuitate. 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curăţenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăţie. (inocenţă zâmbetului ei.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinocénţă s. f., g.-d. art. inocénţeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINOCÉNŢ//Ă inocenţăe f. 1) Caracter inocent; curăţenie sufletească; neprihănire; candoare; nevinovăţie. 2) Vorbă sau faptă de om inocent; naivitate. [G.-D. inocenţei] /<fr. innocence, lat. innocentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINOCÉNŢĂ s.f. Nevinovăţie, curăţenie; candoare. [cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].Trimis de LauraGellner, 31.07.2006. Sursa: DNINOCÉNŢĂ s. f. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare. ♢ (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă. (< fr. innocence, lat. innocentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.