infracţiúne — s. f., pl. infracţiúni … Romanian orthography
infracţional — INFRACŢIONÁL, Ă, infracţionali, e, adj. Privitor la o infracţiune, cu caracter de infracţiune. [pr.: ţi o ] 1. – Infracţiune + suf. al. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INFRACŢIONÁL adj. corecţional. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
crimă — CRÍMĂ, crime, s.f. Infracţiune care reprezintă un grad ridicat de pericol şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internaţională = infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului,… … Dicționar Român
delict — DELÍCT, delicte, s.n. Fapt nepermis de legea penală; infracţiune de mai mică gravitate, care se sancţionează cu amendă penală sau cu închisoare corecţională. – Din lat. delictum. cf. fr. d é l i t. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
infractor — INFRACTÓR, OÁRE, infractori, oare, s.m. şi f. Persoană care a comis o infracţiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INFRACTÓR s. (jur.) făptaş, făptuitor, răufăcător. (infractorul a fost… … Dicționar Român
tentativă — TENTATÍVĂ, tentative, s.f. Acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (jur.) Încercare de a săvârşi o infracţiune. – Din fr. tentative. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
corecţional — CORECŢIONÁL, Ă, corecţionali, e, adj. Care sancţionează un delict, care priveşte o infracţiune. ♢ Închisoare corecţională = sancţiune privativă de libertate, aplicată pentru săvârşirea unui delict. [pr.: ţi o ] – Din fr. correctionnel. Trimis de… … Dicționar Român
defetism — DEFETÍSM s.n. 1. Opinia, părerea, atitudinea celui ce nu are încredere în reuşita unei acţiuni; lipsă de încredere. 2. Infracţiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau informaţii false, exagerate… … Dicționar Român
inculpat — INCULPÁT, Ă, inculpaţi, te, s.m. şi f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – v. inculpa. cf. fr. i n c u l p é. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCULPÁT s., adj. (jur.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, ( … Dicționar Român
reconstitui — RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr o limbă, pe baza… … Dicționar Român
