crimă

CRÍMĂ, crime, s.f. Infracţiune care reprezintă un grad ridicat de pericol şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internaţională = infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului, precum şi împotriva păcii internaţionale şi a umanităţii. – Din fr. crime.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



CRÍMĂ s. asasinat, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deşugubină, omucid, sângi, ucigătură. (Condamnat pentru crimă.)

Trimis de siveco, 22.02.2005. Sursa: Sinonime



crímă s. f., g.-d. art. crímei; pl. críme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRÍM//Ă crimăe f. Infracţiune gravă periculoasă din punct de vedere social. /<fr. crime

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CRÍMĂ s.f. Violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţiune riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor. ♢ Crimă de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război, împotriva normelor dreptului internaţional care reglementează legile războiului. ♢ Crimă contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DN



crimă (críme), s.f. – Infracţiune gravă, omor. – Mr. crimă "păcat". fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s.m., din fr.; criminal, s.n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), şi cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s.m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CRÍMĂ s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor. o crimă de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; crimă contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii. 2. nelegiuire, fărădelege. ♢ păcat. (< fr. crime)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN