crin

crin
CRIN, crini, s.m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie şi cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ♢ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roşie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roşie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (şi la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

CRIN s. 1. (bot.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (bot.) crin de pădure (Lilium martagon) = (reg.) aişor, fiere, ai-de-pădure, crin pestriţ, lilie roşie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stânjen, crinul-fânului, dreţ-galben. 3. (zool.) crin-de-mare = crinoid. (crin denumeşte un grup de echinoderme.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CRIN s. v. iris, stânjen, stânjenel.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CRIN-DE-ÁPĂ s. v. iris, roşăţea, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen gálben.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

CRIN-DE-BÁLTĂ s. v. roşăţea.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

CRIN PESTRÍŢ s. v. crin de pădure.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

crin s. m., pl. crini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

crin-de-toámnă s. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CRIN crini m. 1) Plantă erbacee perenă, cu tulpina erectă, cu flori albe, strălucitoare, în formă de pâlnie, cu miros puternic. 2): crin-de-mare animal marin în formă de floare, care trăieşte fixat în zonele abisale. /<sl. krinu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

crin (-ni), s.m. – 1. Crin (Lilium candidum). – 2. Nume mai puţin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu crinul; lămîiţă (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica). gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul sl. krinŭ (DAR), cf. bg., sb. krin, alb. krinë (Vasmer, gr., 84).
Trimis de blaurb, 18.06.2007. Sursa: DER

-CRIN, -CRINÍE elem. "secreţie, excreţie". (< fr. -crine, -crinie, cf. gr. krinein, a secreta)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • crin — crin …   Dictionnaire des rimes

  • crin — [ krɛ̃ ] n. m. • XIIe; lat. crinis « cheveu » 1 ♦ Poil long et rude qui pousse au cou (⇒ crinière) et à la queue de certains animaux, spécialement des chevaux. « pendus aux crins de nos chevaux » (Fromentin). 2 ♦ Ce poil utilisé à divers usages.… …   Encyclopédie Universelle

  • crin — crin; crin·et; crin·gle; crin·gle cran·gle; crin·i·ger; crin·i·on; crin·kle cran·kle; crin·kly; crin·kum cran·kum; crin·o·lined; en·crin·ic; en·do·crin·ic; en·do·crin·o·log·ic; en·do·crin·o·path; en·do·crin·o·path·ic; crin·kle; crin·o·line;… …   English syllables

  • crin — CRIN. s. m. Poil long et rude qui vient au cou et à la queue des chevaux et de quelques autres animaux. Crin long, noir, blanc. Le crin du cou du cheval. Le crin de la queue. Tresser le crin, faire le crin, peigner le crin d un cheval. Ce cheval… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • crin — CRIN. s. m. Poil long & rude qui vient au col, & à la queuë des chevaux & de quelques autres animaux. Crin long, noir, blanc. le crin du col du cheval. le crin de la queuë. tresser le crin. faire le crin. peigner le crin d un cheval. ce cheval a… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • crin — ‘Conjunto de cerdas que tienen algunos animales en la cerviz’. Se usa frecuentemente en plural. Aunque en latín clásico era voz masculina, en el español general culto, desde la época medieval, es mayoritario su uso en femenino: la crin, las… …   Diccionario panhispánico de dudas

  • Crin — [krɛ̃:] das; s <aus gleichbed. fr. crin, dies aus lat. crinis, vgl. ↑Crinis> Rosshaar zum Polstern …   Das große Fremdwörterbuch

  • crin — sustantivo femenino 1. (preferentemente en plural) Conjunto de pelos duros que tienen algunos animales en la parte superior del cuello y la cola: Ella cabalgaba cogida a las crines del caballo. 2. Filamento flexible y elástico que se obtiene del… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • crin — (Del lat. crīnis). f. Conjunto de cerdas que tienen algunos animales en la parte superior del cuello. U. t. en pl. con el mismo significado que en sing.) crin vegetal. f. Filamentos flexibles y elásticos que se obtienen de las hojas del esparto… …   Diccionario de la lengua española

  • crin- — Prefijo que significa separar : crinia, crinogénico. Diccionario Mosby Medicina, Enfermería y Ciencias de la Salud, Ediciones Hancourt, S.A. 1999 …   Diccionario médico

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”