imoral — adj. 1. Contrário à moral. 2. Falto de moralidade. 3. Desonesto. 4. Escandaloso. 5. Libertino … Dicionário da Língua Portuguesa
imorál — adj. m., pl. imoráli; f. sg. imorálã, pl. imorále … Romanian orthography
imoralitate — IMORALITÁTE, (2) imoralităţi, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imoralitate ≠ moralitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… … Dicționar Român
licenţios — LICENŢIÓS, OASĂ, licenţioşi, oase, adj. Care calcă regulile bunei cuviinţe şi ale moralei; indecent, impudic, imoral. [pr.: ţi os] – Din fr. licencieux, lat. licentiosus. Trimis de the catalin, 04.02.2004. Sursa: DEX 98 LICENŢIÓS adj. v.… … Dicționar Român
Roberto Carlos (cantante) — Saltar a navegación, búsqueda Roberto Carlos fuentes gutierrez Roberto Carlos a principios de los años setenta. Información personal … Wikipedia Español
cloacă — CLOÁCĂ, cloace, s.f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr un oraş. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară şi rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor şi păsărilor, în care se… … Dicționar Român
demoralizat — DEMORALIZÁT, Ă, demoralizaţi, te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (înv.) Imoral. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMORALIZÁT adj. v. descurajat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DEMORALIZÁT … Dicționar Român
deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 … Dicționar Român
scrupul — SCRÚPUL, scrupule, s.n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acţiunile, în munca, în realizările cuiva. ♢ loc. adj., adv. Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă … Dicționar Român
spurcat — SPURCÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (reg.; concr.) Excremente. – v. spurca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPURCAT2 Ă, spurcaţi, te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ♢ … Dicționar Român