imoralitáte — s. f., g. d. art. imoralitäţii; (manifestãri) pl. imoralitäţi … Romanian orthography
destrăbălat — DESTRĂBĂLÁT, Ă, destrăbălaţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care duce o viaţă imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ţinuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmăţat. 2. s.m. şi f. Persoană desfrânată. – et. nec. Trimis de … Dicționar Român
perversitate — PERVERSITÁTE, perversităţi, s.f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii; tendinţă (patologică) de a comite acte imorale; corupţie, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală … Dicționar Român
promiscuitate — PROMISCUITÁTE s.f. Amestec de indivizi foarte diferiţi pe care îi reuneşte un mod de viaţă dubios şi contradictoriu şi un comportament necuviincios. ♦ Convieţuire în condiţii de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [pr … Dicționar Român
aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
demoralizare — DEMORALIZÁRE, demoralizări, s.f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizaţie. 2. (înv.) Imoralitate, desfrâu, corupţie. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMORALIZÁRE s. v. descurajare.… … Dicționar Român
descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… … Dicționar Român
desfrâu — DESFRẤU, desfrâuri, s.n. Purtare, atitudine desfrânată; corupţie, depravare; imoralitate. – Des1 + frâu. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFRÂU s. 1. v. corupţie. 2. v. orgie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
