spurcat

spurcat
SPURCÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (reg.; concr.) Excremente. – v. spurca.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPURCAT2 -Ă, spurcaţi, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ♢ expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar şi nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din acelaşi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. fig. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreţ; mârşav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – v. spurca.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPURCÁT adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SPURCÁT adj. v. carnal, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, fizic, imoral, impur, infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, murdar, necurat, nedemn, nelegiuit, nemernic, neruşinat, netrebnic, pervertit, ruşinos, scelerat, stricat, ticălos, trupesc, vicios.
Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime

SPÚRCAT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SPURCÁT s. v. aghiuţă, antrax, cărbune, dalac, demon, diavol, drac, excrement, fecale, încornoratul, naiba, necuratul, pustulă malignă, reumatism, satană, tartor.
Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime

SPURCÁT s., adj. v. eretic, schismatic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spurcát s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPURCÁ//T spurcattă (spurcatţi, spurcatte) 1) v. A SPURCA şi A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustător. 3) fig. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; mârşav; josnic; ticălos; nemernic; abject; infam. /v. a spurca
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • spurca — SPURCÁ, spurc, vb. I. (pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ refl. A şi evacua excrementele sau urina. ♦ tranz. fig. A pângări, a profana, a necinsti. ♦ tranz. fig. A înjura. 2. tranz. A a …   Dicționar Român

  • antrax — ÁNTRAX, antraxe, s.n. Boală infecţioasă şi contagioasă (la animale şi la oameni), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale şi cutanate; dalac, bubă neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • cioabă — cioábă, cioábe, s.f. (reg.) 1. vas de lemn spurcat. 2. pipă; lulea mare de lut, veche, cu ciubuc lung. Trimis de blaurb, 09.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciubanc — ciubánc, ciubáncuri, s.n. (reg.) vas de pământ, învechit, spurcat; oală spurcată. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  Corupt ≠… …   Dicționar Român

  • căca — CĂCÁ vb. v. defeca, ieşi. Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Sinonime  CĂCÁ, cac, vb. I. intranz. (câteodată şi tranz.) şi refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Puşcariu); …   Dicționar Român

  • dezgustător — DEZGUSTĂTÓR, OÁRE, dezgustători, oare, adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • eretic — ERÉTIC, Ă, eretici, ce, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Adept, susţinător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ERÉTIC s., adj. (bis.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. şi …   Dicționar Român

  • fecale — FECÁLE s. pl. (fiziol.) excrement, (pop.) căcat, scârnă, scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  fecále s. f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”