scrupul

SCRÚPUL, scrupule, s.n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acţiunile, în munca, în realizările cuiva. ♢ loc. adj., adv. Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă, acţionează) fără a ţine seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop. ♢ expr. A-şi face scrupule = a se frământa, a-şi pune probleme de conştiinţă în faţa unei dificultăţi, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



scrúpul s. n., pl. scrúpule

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCRÚPUL scrupule n. Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat în viaţa zilnică. ♢ Fără scrupul (sau lipsit de scrupul, sau scrupule) (care acţionează) fără a ţine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule

Trimis de siveco, 21.07.2008. Sursa: NODEX



SCRÚPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ Fără (sau lipsit de) scrupule = fără nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie în acţiuni, în lucrări. [< fr. scrupule, it. scrupolo, cf. lat. scrupulus – piatră mică].

Trimis de LauraGellner, 06.08.2007. Sursa: DN



SCRÚPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. o fără (sau lipsit de) ĕ = fără nici un considerent moral în atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr. scrupule, lat. scrupulum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN