- cloacă
- CLOÁCĂ, cloace, s.f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraş. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară şi rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor şi păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale şi urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque.Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98CLOÁCĂ s. v. hazna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecloácă s. f., g.-d. art. cloácei; pl. cloáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLOÁ//CĂ cloacăce f. 1) Galerie subterană unde se varsă murdăriile dintr-un oraş. 2) Masă de apă murdară şi fetidă. 3) fig. Mediu social vicios; mocirlă. 4) fig. Loc cu reputaţie proastă. 5) (la amfibii, reptile, păsări etc.) Orificiu comun al canalelor urinare şi genitale. [G.-D. cloacei; Sil. cloa-că] /<fr. cloaque, lat. cloacaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLOÁCĂ s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraş. 2. Masă de apă murdară şi fetidă. ♦ (fig.) Loc rău famat, mediu imoral. 3. Orificiu comun al căilor urinare, intestinale şi genitale la batracieni, reptile, păsări şi la unele mamifere. [pron. cloa-că. / < fr. cloaque].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraş. 2. masă de apă murdară şi fetidă. ♢ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale şi genitale la batracieni, reptile, păsări şi la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.