- antichitate
- ANTICHITÁTE, (2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăşiţă istorică. [var.: (înv.) anticitáte s.f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas, -atis.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ANTICHITÁTE s. vechime, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din antichitate.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeantichitáte s. f., g.-d. art. antichităţii; (obiecte) pl. antichităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANTICHIT//ÁTE antichitateăţi f. 1) la sing. Epocă a vechilor civilizaţii, în special a celei greco-romane. 2) la pl. Obiecte antice. Muzeu de antichitateăţi. [G.-D. antichităţii] /<fr. antiquité, lat. antiquitas, antichitateatisTrimis de siveco, 23.08.2007. Sursa: NODEXANTICHITÁTE s.f. 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquité, it. antichità, lat. antiquitas].Trimis de LauraGellner, 30.10.2004. Sursa: DNantichitáte (obiect) s. f., g.-d. art. antichitắţii; pl. antichitắţiTrimis de Laura-ana, 23.08.2007. Sursa: DOOM 2ANTICHITÁTE s. f. 1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii. ♢ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vieţii materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi şi valoroase. (< fr. antiquité, lat. antiquitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.