antichitate

antichitate
ANTICHITÁTE, (2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăşiţă istorică. [var.: (înv.) anticitáte s.f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas, -atis.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ANTICHITÁTE s. vechime, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din antichitate.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

antichitáte s. f., g.-d. art. antichităţii; (obiecte) pl. antichităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANTICHIT//ÁTE antichitateăţi f. 1) la sing. Epocă a vechilor civilizaţii, în special a celei greco-romane. 2) la pl. Obiecte antice. Muzeu de antichitateăţi. [G.-D. antichităţii] /<fr. antiquité, lat. antiquitas, antichitateatis
Trimis de siveco, 23.08.2007. Sursa: NODEX

ANTICHITÁTE s.f. 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquité, it. antichità, lat. antiquitas].
Trimis de LauraGellner, 30.10.2004. Sursa: DN

antichitáte (obiect) s. f., g.-d. art. antichitắţii; pl. antichitắţi
Trimis de Laura-ana, 23.08.2007. Sursa: DOOM 2

ANTICHITÁTE s. f. 1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii. ♢ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vieţii materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi şi valoroase. (< fr. antiquité, lat. antiquitas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • antichitáte — s. f., g. d. art. antichitäţii; (obiecte) pl. antichitäţi …   Romanian orthography

  • antic — ANTÍC, Ă, antici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparţine popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizaţiei lor. 2. În… …   Dicționar Român

  • papirus — PAPÍRUS, papirusuri, s.n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foiţe membranoase, care creşte mai ales în Delta Nilului şi în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiţă, prelucrat din tulpina acestei plante, pe …   Dicționar Român

  • stil — STIL, stiluri, s.n. I. 1. Mod specific de exprimare într un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le… …   Dicționar Român

  • fibulă — FIBÚLĂ, fibule, s.f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuinţată în antichitate pentru a încheia un veşmânt. 2. (anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FÍBULĂ s. peroneu. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • frigian — FRIGIÁN, Ă, frigieni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Locuitor al Frigiei. 2. adj. Care aparţine Frigiei sau populaţiei ei, privitor la Frigia sau la populaţia ei. ♢ Bonetă frigiană = bonetă purtată în antichitate de sclavii eliberaţi şi… …   Dicționar Român

  • german — GERMÁN, Ă, germani, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul şi nordul Europei; (şi la sg.) persoană aparţinând unuia dintre aceste popoare. 2 …   Dicționar Român

  • liră — LÍRĂ1, lire, s.f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr o cutie de rezonanţă, două braţe în formă de coarne şi mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ fig. Simbol al talentului poetic …   Dicționar Român

  • vechi — VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din… …   Dicționar Român

  • vechime — VECHÍME s.f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însuşirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i a prestat într o slujbă, într o funcţie. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”