liră

LÍRĂ¹, lire, s.f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanţă, două braţe în formă de coarne şi mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ fig. Simbol al talentului poetic, al inspiraţiei poetice, al creaţiei poetice, al poeziei (lirice). 2. (art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (În sintagma) Liră de dilataţie = dispozitiv în formă de liră¹ (1) sau de buclă, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinţi. – Din fr. lyre, lat. lyra.

Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX '98



LÍRĂ², lire, s.f. Numele mai multor unităţi monetare principale întrebuinţate în diferite ţări şi epoci. ♢ Liră sterlină = unitate bănească principală în Marea Britanie. – Din it. lira.

Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX '98



LÍRĂ s. 1. (muz.) (înv.) organ. (Cântă la liră.) 2. (astron.; art.) (rar) oierul (art,), (pop.) ciobanul-cu-oile (art.).

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



LIRĂ STERLÍNĂ s. (înv.) suverian.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



líră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lírei; pl. líre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pásărea-líră s. f., pl. păsări-líră

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÍR//Ă¹ lirăe f. 1) Instrument muzical antic, cu coarde fixate pe o cutie de rezonanţă şi pe două braţe în formă de coarne, servind la acompanierea recitalurilor de poeme. 2) fig. Simbol al inspiraţiei poetice; talent poetic. 3): liră de dilataţie dispozitiv semicircular, care se introduce într-o conductă, prin care curge un fluid fierbinte, pentru a-i permite (fluidului) de a se dilata liber. /<fr. lyre, lat. lyra

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LÍR//Ă² lirăe f. Unitate a sistemului monetar în unele ţări. liră italiană. ♢ liră sterlină unitate monetară în Marea Britanie. /<turc., it. lira

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LÍRĂ¹ s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeţii din antichitate îşi acompaniau recitarea poemelor. ♦ (fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracţiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra].

Trimis de LauraGellner, 06.10.2006. Sursa: DN



LÍRĂ² s.f. Denumirea mai multor monede străine din trecut şi de astăzi. [< it. lira].

Trimis de LauraGellner, 06.10.2006. Sursa: DN



LÍRĂ¹ s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanţă, două braţe în formă de coarne şi mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeţii din antichitate îşi acompaniau recitarea poemelor. ♢ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priză de curent la vehiculele cu tracţiune electrică. 4. element decorativ în formă de liră (1), în mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



LÍRĂ² s. f. unitatea monetară a unor ţări (Cipru, Egipt, Irlanda, Italia, Liban, Siria, Sudan, Turcia). (< it. lira)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



líră (líre), s.f. – Instrument muzical. lat. lyra, it. lira (sec. XIX). – Der. (din fr.) liric, adj.; lirism, s.n.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



líră (líre), s.f. – Monedă turcă şi apoi italiană. – var. rilă. – Mr., megl. liră. it. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s.f. (monedă şi greutate), din fr. livre. cf. litră.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER