- antic
- ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparţine popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizaţiei lor. 2. În genul creaţiilor din antichitate. Stil antic. II. s.m. şi f. Persoană aparţinând popoarelor din antichitate. III. s.f. (înv.) Obiect de artă din antichitate. [acc. şi: ántic] – Din fr. antique, lat. antiquus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ANTÍC adj. vechi. (Cultura, lumea antic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeantíc adj. m., s. m., pl. antíci; f. sg. antícă, pl. antíceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANTÍ//C1 anticcă (anticci, anticce) 1) Care ţine de antichitate; propriu antichităţii. 2) Care ţine de istoria şi cultura popoarelor din antichitate. Istorie antică. /<fr. antique, lat. antiquusTrimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: NODEXANTÍ//C2 anticci m. Persoană care a trăit în antichitate. /<fr. antique, lat. antiquusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁNTIC, -Ă adj. 1. Din trecutul îndepărtat; străvechi. ♦ Care aparţine popoarelor, culturii şi civilizaţiei din antichitate. 2. În genul creaţiilor din antichitate. ♦ (fig.) Clasic. // s.m. şi f. Cel care aparţine popoarelor din antichitate. [< fr. antique, it. antico, < lat. antiquus – vechi].Trimis de LauraGellner, 02.03.2006. Sursa: DNántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparţine antichităţii. fr. antique. – Der. antică, s.f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s.m. (persoană care vinde cărţi vechi); anticariat, s.n. (magazin de antichităţi şi obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s.f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s.f. (vechime).Trimis de blaurb, 14.05.2006. Sursa: DERántic/antíc adj. m., pl. ántici/antíci; f. ántică/antícă, pl. ántice/antíceTrimis de Laura-ana, 31.05.2007. Sursa: DOOM 2ANTÍC, -Ă I. adj. 1. care aparţine antichităţii; străvechi. 2. în genul creaţiilor din antichitate. ♢ (fig.) clasic. II. s. m. f. cel care aparţine popoarelor din antichitate. (< fr. antique, lat. antiquus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.