hotărâre

hotărâre
HOTĂRẤRE, hotărâri, s.f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăşte cineva; decizie. ♢ loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neşovăitor. ♢ loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără şovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziţie a unei autorităţi. ♦ Sentinţă judecătorească. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizaţii, partide etc. în urma unor dezbateri şi a aprobării date de majoritatea membrilor prezenţi. – v. hotărî.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HOTĂRÂRE s. 1. v. dispoziţie. 2. fixare, precizare, stabilire. (Hotărârea unui nou termen.) 3. v. voinţă. 4. decizie. (Vom lua mâine o hotărâre definitivă.) 5. v. decizie. 6. v. sentinţă. 7. dârzenie, fermitate, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O hotărâre de granit.) 8. v. fermitate.
Trimis de siveco, 12.03.2008. Sursa: Sinonime

hotărâre s. f., g.-d. art. hotărârii; pl. hotărâri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

HOTĂRÂR//E hotărârei f. 1) v. A HOTĂRÎ şi A SE HOTĂRÎ. 2) Dispoziţie a unui organ oficial; decizie. 3) Act în care este fixată o asemenea dispoziţie. 4) Îndrăzneală în acţiuni; fermitate. [G.-D. hotărârii] /v. a hotărî
Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • decizie — DECÍZIE, decizii, s.f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii etc., soluţie adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluţie. ♦ Hotărâre luată de un organ al administraţiei de stat sau de un organ de jurisdicţie. 2.… …   Dicționar Român

  • fermitate — FERMITÁTE s.f. Însuşirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. itate (după fr. fermeté). Trimis de LauraGellner, 22.01.2009. Sursa: DEX 98  FERMITÁTE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • declinatoriu — DECLINATÓRIU, ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi trimite cauza la o… …   Dicționar Român

  • oracol — ORÁCOL, oracole, s.n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credinţe, anumite divinităţi îl dădeau celor veniţi să le consulte pentru a cunoaşte viitorul; prevestire, prezicere, profeţie; lăcaşul unde se făceau aceste profeţii …   Dicționar Român

  • sentinţă — SENTÍNŢĂ, sentinţe, s.f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunţată în primă instanţă. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦ fig. Stigmatizare, oprobriu, blam. 2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. – Din fr. sentence, lat. sententia.… …   Dicționar Român

  • verdict — VERDÍCT, verdicte, s.n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de juraţi în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia unui acuzat şi pe baza căruia se pronunţă sentinţa; p. ext. sentinţa unei curţi cu juraţi; p. gener. sentinţă… …   Dicționar Român

  • cvorum — CVÓRUM, cvorumuri, s.n. Număr minim de membri necesar, potrivit legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă. – cuv. lat. Trimis de romac, 18.01.2007. Sursa: DEX 98  cvórum s. n., pl. cvórumuri… …   Dicționar Român

  • dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr …   Dicționar Român

  • energie — ENERGÍE, energii, s.f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr o stare în altă stare dată. 2. Forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni. – Din… …   Dicționar Român

  • executa — EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. refl. A face ceea ce i s a spus. 3. tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. tranz. A sili pe debitor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”