- gogoman
- GOGOMÁN, gogomani, s.m., GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, adj. (fam. şi depr.) (Om) prostănac, nătărău. [var.: gugumán s.m., gugumán, -ă adj.] – cf. g o g.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GOGOMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegogomán s. m., adj. m., pl. gogománi; f. sg. gogománă, pl. gogománeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGOGOMÁN gogomani m. fam. depr. Persoană care vădeşte lipsă de caracter şi de inteligenţă; prostănac; bleg. /Din reg. gog + omanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgogomán (gogománi), s.m. – Tonr, stupid, prost. – var. guguman. Creaţie expresivă, bazată pe *gog "tont", cu suf. expresiv -man (Şeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) şi Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s.f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.