gogoman — GOGOMÁN, gogomani, s.m., GOGOMÁN, Ă, gogomani, e, adj. (fam. şi depr.) (Om) prostănac, nătărău. [var.: gugumán s.m., gugumán, ă adj.] – cf. g o g. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
gugumănie — GUGUMĂNÍE, gugumănii, s.f. v. gogomănie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
netoţie — NETOŢÍE s. v. gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupidi tate, stupizenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nătângie — NĂTÂNGÍE, nătângii, s.f. 1. Lipsă de inteligenţă, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpăţânare. – Nătâng + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂTÂNGÍE s … Dicționar Român
nătărăie — NĂTĂRĂÍE s.f. (înv. şi reg.) Nesocotinţă, nechibzuinţă, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂTĂRĂÍE s. v. gogomănie, nătângie, ne ghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate,… … Dicționar Român
prostie — PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac;… … Dicționar Român
stupiditate — STUPIDITÁTE, stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de raţiune, prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid. Trimis de stupidul, 08.07.2004. Sursa: DLRC STUPIDITÁTE, (2) stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de… … Dicționar Român
