ghinţură

ghinţură
GHÍNŢURĂ, ghinţure, s.f. (bot.; pop.) Genţiană. – cf. g e n ţ i a n ă.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GHÍNŢURĂ s. v. genţiană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GHÍNŢURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Trimis de siveco, 26.11.2007. Sursa: Sinonime

ghínţură s. f., g.-d. art. ghínţurei; pl. ghínţure
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ghínţură (ghínţuri), s.f. – Genţiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – var. (d)inţură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca şi sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • genţiană — GENŢIÁNĂ, genţiane, s.f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghinţură (Gentiana). [pr.: ţi a . – var.: ghinţiánă s.f.] – …   Dicționar Român

  • fiere — FIÉRE s.f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă verzuie, secretat de ficat; bilă1. ♢ expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violenţă). ♦ fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Şi în… …   Dicționar Român

  • cupe — CÚPE s. pl. v. genţiană, ghinţură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • jinteră — jínteră, jíntere, s.f. (reg.) plantă ierboasă cu flori albastre grămădite în vârful tulpinii (are gust amar şi se foloseşte contra frigurilor); ghinţură, jinţură, urechelniţă, fierea pământului, opincea, şerpânţă. Trimis de blaurb, 26.06.2006.… …   Dicționar Român

  • jiţă — jíţă s.f. (reg.) filon, vână. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR  jíţă (jíţe), s.f. – 1. Filon, vînă. – 2. Sfoară, legătură. bg., sb. žica (Cihac, II, 160; Conev 60; DAR). În Munt. şi Banat; cf. nojiţă. Trebuie să fie cuvînt identic cu… …   Dicționar Român

  • ochincea — OCHINCEÁ s. v. genţiană, ghinţură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • potroacă — POTROÁCĂ, potroace, s.f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borş sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial şi adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”