- jiţă
- jíţă s.f. (reg.) filon, vână.Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DARjíţă (jíţe), s.f. – 1. Filon, vînă. – 2. Sfoară, legătură. bg., sb. žica (Cihac, II, 160; Conev 60; DAR). În Munt. şi Banat; cf. nojiţă. Trebuie să fie cuvînt identic cu jijiţă, s.f. (lăstar, ramură ce se caţără), a cărui der. este neclară; şi de asemenea cu ghiţă (var. gîţă), s.f. (coadă de păr, scul, legătură de prins părul), var. mold. (cf. ghinţură-jinţură), pe care Scriban o pune în legătură în mod greşit cu ngr. ϰότσος "coadă"; der. ghiţos, adj. (Mold., păros).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.