- ghinţuri
- ghínţuri s.n. pl. (reg.) piftii, răcituri.Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
ghinţuri
Look at other dictionaries:
ghintui — GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) ţeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o ţeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
ghinţ — GHINŢ, ghinţuri, s.n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgeşte încălţămintea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghinţ s. n., pl. ghínţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic GHINŢ ghinţuri n … Dicționar Român
ghint — GHINT, ghinturi, s.n. 1. Şanţ în formă de spirală, făcut pe suprafaţa interioară a ţevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie necesară menţinerii stabilităţii acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu… … Dicționar Român
ghintuit — GHINTUÍT1, ghintuituri, s.n. Faptul de a ghintui. – v. ghintui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHINTUÍT2, Ă, ghintuiţi, te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – v. ghintui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ghint — s. n., pl. ghínturi … Romanian orthography
ghinţură — GHÍNŢURĂ, ghinţure, s.f. (bot.; pop.) Genţiană. – cf. g e n ţ i a n ă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHÍNŢURĂ s. v. genţiană. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime GHÍNŢURĂ s. v. fierea pământ … Dicționar Român
