funie

funie
FÚNIE, funii, s.f. 1. Frânghie1. ♢ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ♢ expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de faţă, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunşi într-o situaţie extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moşie (sau de pământ) = suprafaţă de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâşii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaş, utilizată la confecţionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – lat. funis.
Trimis de LauraGellner, 15.05.2004. Sursa: DEX '98

FÚNIE s. 1. v. frânghie. 2. cunună. (O funie de ceapă sau de usturoi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FÚNIE s. v. curpen, vrej.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fúnie s. f. (sil. -ni-e), art. fúnia (sil. -ni-a), g.-d. art. fúniei; pl. fúnii, art. fúniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FÚNI//E funiei f. 1) Sfoară groasă, confecţionată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; frânghie. ♢ Drept ca funiea în sac (sau în traistă) a) strâmb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strânge, a-i ajunge) funiea de par (sau la par) a ajunge într-o situaţie critică, la deznodământ. A juca pe funie a) a executa numere de acrobaţie pe o funie întinsă; b) a fi foarte activ (şi docil). A vorbi de funie în casa spânzuratului a vorbi în prezenţa cuiva despre ceva care îi aminteşte de lucruri neplăcute. 2) înv. Unitate de măsură pentru lungime folosită, în trecut, la măsurarea pământului. [art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fúnie (fúnii), s.f. – 1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafaţă de pămînt de cultură. – var. (înv.) şi mr. fune, megl. funi, fuńă. lat. fŭnis (Puşcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. şi Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis "porţiune de teren" (Niermeyer 458), v. logud. fune "măsură" (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuinţare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s.m. (persoană care face funii); funire, s.f. (înv., suprafaţă măsurată cu sfoara); funitură, s.f. (înv., funie, măsură de dimensiune); înfunia, vb. (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcaţii). cf. funigel. – Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • odgon — ODGÓN, odgoane, s.n. Funie groasă şi lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron şi întrebuinţată în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar2; p. gener. orice funie groasă. [var.: otgón s.n.] – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 02 …   Dicționar Român

  • pripon — PRIPÓN, pripoane, s.n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; ţăruş înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care serveşte la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcaţii; ţăruş de care… …   Dicționar Român

  • ştreang — ŞTREÁNG, ştreanguri, s.n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦ spec. Funie cu care sunt spânzuraţi cei osândiţi la moarte; p. restr. laţul acestei frânghii. ♢ expr. A şi pune ştreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ştreangul de gât = a constrânge… …   Dicționar Român

  • Mohe people — Chinese name Traditional Chinese 靺鞨 Simplified Chinese 靺鞨 …   Wikipedia

  • ştric — s. v. frânghie, funicular, funie, grad, şleau, ştreang, trăgătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ştric s. n., pl. ştrícuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ştric1, ştrici, s.m. şi ştrícuri, s.n. ( …   Dicționar Român

  • Hejiang — Hejiang, (zh cp|c=合江省|p=Héjiāng shěng) also known as Hokiang, was a province in Northeast China, which was established in 1945. It was c.52,300 sq mi (135,500 km²) in size and the provincial capital was Jiamusi. History Medieval history From 698… …   Wikipedia

  • cunună — CUNÚNĂ, cununi, s.f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ♢ expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze …   Dicționar Român

  • frânghie — FRÂNGHÍE1, frânghii, s.f. Fir lung şi gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum şi din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [acc. şi: (reg.) frấnghie] – lat. fimbria. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • halat — HALÁT, halate, s.n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă. ♢ Halat de baie = halat confecţionat… …   Dicționar Român

  • hârzob — HÂRZÓB, hârzoabe, s.n. (reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăţilor din adâncime. ♢ expr. (ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”