- frânghie
- FRÂNGHÍE1, frânghii, s.f. Fir lung şi gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum şi din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [acc. şi: (reg.) frấnghie] – lat. fimbria.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FRÂNGHÍE2 s.f. v. frenghie.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FRÂNGHÍE s. funie, (pop.) ştreang, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivan, (Transilv. şi Maram.) şpargă, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştric, (înv.) aţă, (arg.) tău. (A legat ceva cu o frânghie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeFRÂNGHÍE s. v. brâu, canaf, cingătoare, ciucure.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefrânghíe s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRÂNGHÍ//E frânghiei f. Sfoară groasă confecţionată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; funie. [G.-D. frânghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbriaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfrînghíe (-íi), s.f. – 1. (înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. lat. fῑmbria (Puşcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s.m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s.n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuţă, s.f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s.f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404).Trimis de blaurb, 27.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.