- harpon
- HARPÓN, harpoane, s.n. Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn şi un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă şi groasă şi întrebuinţată la vânarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98harpón s. n., pl. harpoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHARP//ÓN harponoáne n. Unealtă în formă de suliţă cu vârf metalic, prinsă de o frânghie lungă şi groasă şi folosită la vânatul animalelor marine (balene, foci, rechini etc.). /<fr. harponTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHARPÓN s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frânghie lungă şi folosit la vânătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncţii. [< fr. harpon].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNharpon, harpoane s.n. (intl.) 1. operaţiunea de arestare a unui infractor 2. detenţie 3. (tox.) ac de seringă folosit la injectarea intravenoasă a drogurilor (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)Trimis de CristinaDianaN, 22.06.2007. Sursa: NeoficialHARPÓN s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncţii. (< fr. harpon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.