- pripon
- PRIPÓN, pripoane, s.n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; ţăruş înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care serveşte la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcaţii; ţăruş de care se leagă o ambarcaţie la ţărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Şir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din scr. pripon.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRIPÓN s. 1. v. ţăruş. 2. (reg.) conovăţ, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivan. (Cu priponul se leagă animalele care pasc.) 3. (PESCUIT) (reg.) cărmăcuţă, sfoară.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepripón s. n., pl. pripoáneTrimis de siveco, 07.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficPRIP//ÓN priponoáne n. 1) Ţăruş înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paşte într-un anumit loc. 2) Funie cu care se leagă animalele de acest ţăruş. 3) Par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcaţiune la malul unei ape. 4) Unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete. /<sl. prĕponuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpripón (pripoáne), s.n. – 1. Odgon, funie cu care se leagă un animal la un ţăruş. – 2. Stîlp, ţăruş care serveşte la legat. – 3. Cîrmac, undiţă, paragat. sl. prĕponŭ "obstacol" (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 57), cf. sl. pripona, cuvînt cu sens obscur (Miklosich, Lexicon, 677), bg., sb., cr. pripon. – Der. priponi, vb. (a lega un animal la un ţăruş, mai ales un cal sau o capră; arg., a încătuşa); priponeală, s.f. (acţiunea de a lega).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.