- halat
- HALÁT, halate, s.n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă. ♢ Halat de baie = halat confecţionat dintr-o ţesătură absorbantă şi care se îmbracă la ieşirea din baie. ♦ Haină lungă şi largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DEX '98HALÁT2, halaturi, s.n. (reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnaşament. – tc. alat, alet.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRMHALÁT3, halaturi, s.n. (reg.) Funie groasă, parâmă. – tc. halat.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRMHALÁT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un halat.)Trimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: SinonimeHALÁT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.Trimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Sinonimehalát (sculă, funie) s. n., pl. haláturiTrimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografichalát (haină) s. n., pl. haláteTrimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficHALÁT halate n. 1) Haină comodă, lungă şi largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă şi largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halatTrimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: NODEXhalát (haláte), s.n. – Capot. tc. halyat, forma vulg. de la hilat (Şeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERhalát (haláturi), s.n. – Frînghie, funie. – var. (Olt.) alat. tc. halat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERhalát (haláturi), s.n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. tc. alat (Şeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
