fulgera — FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ♢ expr. A tuna şi a fulgera = (despre oameni; şi la pers. 1) a face scandal; a trânti şi a bufni. 2. intranz. fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦… … Dicționar Român
fulger — FÚLGER, fulgere, s.n. 1. Fenomen atmosferic care constă într o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ♢ Şedinţă (sau miting) fulger = şedinţă (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment … Dicționar Român
fulgerătură — FULGERĂTÚRĂ, fulgerături, s.f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. ătură. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fulgerătúră s. f., g. d. art. fulgerătúrii; pl. fulgerătúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
fulguraţie — FULGURÁŢIE, fulguraţii, s.f. 1. Iluminaţie bruscă a cerului neînsoţită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (med.; în sintagma) Fulguraţie electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de… … Dicționar Român
licăriş — LICĂRÍŞ, licărişuri, s.n. (Rar) Licărire. – Licări + suf. iş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LICĂRÍŞ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânte iere, sclipeală, sclipire, sclipit, stră… … Dicționar Român
smiclire — smiclíre, smiclíri, s.f. (înv.) 1. fulgerare, fulgerătură. 2. strălucire, lucire. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
