fulgerat

fulgerat: FULGERÁT, -Ă, fulgeraţi, -te, adj. Lovit, atins de fulger. – v. fulgera.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FULGERÁ//T fulgerattă (fulgeratţi, fulgeratte) 1) v. A FULGERA. 2) Care a fost lovit de fulger. 3) fig. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire. 4) (despre fructe) Copt înainte de termen (şi fără gust); pălit. Cireşe fulgeratte. /v. a fulgera

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

fulger — FÚLGER, fulgere, s.n. 1. Fenomen atmosferic care constă într o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ♢ Şedinţă (sau miting) fulger = şedinţă (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment … Dicționar Român
fulgera — FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ♢ expr. A tuna şi a fulgera = (despre oameni; şi la pers. 1) a face scandal; a trânti şi a bufni. 2. intranz. fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦… … Dicționar Român
fulgerător — FULGERĂTÓR, OÁRE, fulgerători, oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. ător. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v … Dicționar Român
trăsni — TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.)… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias