fulguraţie

FULGURÁŢIE, fulguraţii, s.f. 1. Iluminaţie bruscă a cerului neînsoţită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (med.; în sintagma) Fulguraţie electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvenţă. [var.: fulguraţiúne s.f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



fulguráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fulguráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fulguráţiei; pl. fulguráţii, art. fulguráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FULGURÁŢI//E fulguraţiei f. Proces de iluminare bruscă a cerului, fără tunet (descărcarea electrică fiind produsă în regiunile înalte ale atmosferei). ♢ fulguraţie electrică metodă de tratament al rănilor cu ajutorul scanteilor electrice de înaltă frecvenţă. [art. fulguraţia; G.-D. fulguraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fulguration, lat. fulguratio, fulguraţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FULGURÁŢIE s.f. 1. Fulgerare fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. Scânteie electrică de înaltă frecvenţă folosită pentru cauterizări. [gen. -iei, var. fulguraţiune s.f. / cf. fr. fulguration, lat. fulguratio].

Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DN



FULGURÁŢIE s. f. 1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. scânteie electrică de înaltă frecvenţă pentru cauterizări. 3. (fig.) emanaţie bruscă. (< fr. fulguration, lat. fulguratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN