Dicționar Român. 2013.
fulger — FÚLGER, fulgere, s.n. 1. Fenomen atmosferic care constă într o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ♢ Şedinţă (sau miting) fulger = şedinţă (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment … Dicționar Român
fulgerare — FULGERÁRE, fulgerări, s.f. 1. Acţiunea de a fulgera şi rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură. 2. fig. Senzaţie, durere scurtă şi violentă. 3. fig. Durată scurtă; clipă, moment. – v. fulgera. Trimis de zaraza joe,… … Dicționar Român
smiclire — smiclíre, smiclíri, s.f. (înv.) 1. fulgerare, fulgerătură. 2. strălucire, lucire. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
