fulgui

fulgui: FULGUÍ, pers. 3 fulguieşte, vb. IV. intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéşte, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FULGU//Í pers. 3 fulguiiéşte intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mişca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. fulguiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

fulguire — FULGUÍRE, fulguiri, s.f. Acţiunea de a fulgui şi rezultatul ei; fulguială, fulguit. – v. fulgui. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FULGUÍRE s. v. fulguială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fulguíre s. f., g. d. art … Dicționar Român
fulguit — FULGUÍT s.n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – v. fulgui. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FULGUÍT s. v. fulguială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fulguít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
fulg — FULG, fulgi, s.m. 1. Pană subţire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale şi mătăsoasă, care creşte pe pântecele păsărilor şi printre penele mai mari. ♢ loc. adj. Ca fulgul = foarte uşor. ♢ expr. A bate (pe cineva) de i merg (sau să i meargă)… … Dicționar Român
fulguială — FULGUIÁLĂ, fulguieli, s.f. Ninsoare cu fulgi rari; fulguire, fulguit. [pr.: gu ia ] – Fulgui + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FULGUIÁLĂ s. (met.) fulguire, fulguit, (Munt. şi Olt.) prăşcău. (A tras o fulguială.)… … Dicționar Român
pârşcắu — pîrşcắu ( uri), s.n. – Fulguială. sb. pršiti a fulgui (Candrea). Trimis de blaurb, 06.08.2008. Sursa: DER … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias