fulguit

fulguit
FULGUÍT s.n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – v. fulgui.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FULGUÍT s. v. fulguială.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fulguít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • fulguială — FULGUIÁLĂ, fulguieli, s.f. Ninsoare cu fulgi rari; fulguire, fulguit. [pr.: gu ia ] – Fulgui + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FULGUIÁLĂ s. (met.) fulguire, fulguit, (Munt. şi Olt.) prăşcău. (A tras o fulguială.)… …   Dicționar Român

  • fulguire — FULGUÍRE, fulguiri, s.f. Acţiunea de a fulgui şi rezultatul ei; fulguială, fulguit. – v. fulgui. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FULGUÍRE s. v. fulguială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  fulguíre s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • prăşcau — PRĂŞCÁU s. v. fulguială, fulguire, fulguit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”