fonatór — adj. n., pl. fonatoáre … Romanian orthography
consoană — CONSOÁNĂ, consoane, s.f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. –… … Dicționar Român
ocluziune — OCLUZIÚNE, ocluziuni, s.f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (med.; în … Dicționar Român
tub — TUB, tuburi, s.n. 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, întrebuinţată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o… … Dicționar Român
apertură — APERTÚRĂ, aperturi, s.f. 1. (fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (anat.) Grad de deschidere a unei cavităţi. 3. (fot.) Unghiulaţie. – Din fr. aperture, it. apertura. Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX … Dicționar Român
ataxofemie — ATAXOFEMÍE s.f. (med.) Tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator. [gen. iei. / < fr. ataxophémie, cf. gr. a – fără, taxis – ordine, phemi – a vorbi]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN ATAXOFEMÍE s. f. tulburare în… … Dicționar Român
constrictiv — CONSTRICTÍV, Ă, constrictivi, e, adj., s.f. (Consoană) care se pronunţă prin strâmtarea canalului vocal, în aşa fel încât se produce un zgomot de fricţiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.… … Dicționar Român
explozie — EXPLÓZIE, explozii, s.f. 1. Reacţie chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoţită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanţelor explozive pe care le conţine un dispozitiv de distrugere;… … Dicționar Român
fricativ — FRICATÍV, Ă, fricative, adj.n. şi f. (În sintagma) Consoană fricativă (şi substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunţare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii;… … Dicționar Român
implozie — IMPLÓZIE, implozii, s.f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într un spaţiu închis, fără aer, când pereţii acestuia sunt distruşi. 2. (lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în… … Dicționar Român
