implozie

IMPLÓZIE, implozii, s.f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spaţiu închis, fără aer, când pereţii acestuia sunt distruşi. 2. (lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion.

Trimis de baron, 25.07.2006. Sursa: DEX '98



implózie s. f. (sil. -zi-e), art. implózia (sil. -zi-a), g.-d. art. implóziei; pl. implózii, art. implóziile (sil. -zi-i-)

Trimis de siveco, 25.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



IMPLÓZI//E imploziei f. Fenomen constând în pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere cu vid (prin pereţii deterioraţi ai acestuia), care poate provoca un accident. /<fr. implosion

Trimis de siveco, 25.07.2006. Sursa: NODEX



IMPLÓZIE s.f. 1. (op. e x p l o z i e) Pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereţii acesteia sunt distruşi. 2. (fon.) Momentul iniţial al articulării unei consoane oclusive. [var. imploziune s.f. / < fr. implosion].

Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DN



IMPLÓZIE s. f. 1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereţii acesteia sunt distruşi. 2. prăbuşire gravitaţională a unei stele, însotiţă de eliberarea unei mari cantităţi de energie. 3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator şi oprirea aerului. (< fr. implosion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN