fricativ

FRICATÍV, -Ă, fricative, adj.n. şi f. (În sintagma) Consoană fricativă (şi substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunţare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FRICATÍV adj. v. constrictiv.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



fricatív adj. n., f. sg. fricatívă; pl. n. şi f. fricatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FRICATÍV fricativă (fricativi, fricative) şi substantival (despre sunete consonante) La pronunţarea căruia canalul fonator se îngustează şi aerul produce un zgomot de fricţiune. /<fr. fricatif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FRICATÍV, -Ă adj. Consoană fricativă (şi s.f.) = consoană care se pronunţă prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g) ; constrictiv. [cf. fr. fricatif, it. fricativo].

Trimis de LauraGellner, 02.04.2005. Sursa: DN



FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN