amãrãciúne — s. f., g. d. art. amãrãciúnii; pl. amãrãciúni … Romanian orthography
amar — AMÁR, Ă, amari, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ♢ expr. Pâine amară = mijloace de… … Dicționar Român
obidă — OBÍDĂ, obide, s.f. 1. (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
of — OF, (1) interj., (2) ofuri, s.n. 1. interj. Exclamaţie care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admiraţie, entuziasm; d) o dorinţă, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. s.n. Oftat, suspin; p … Dicționar Român
amăreală — AMĂREÁLĂ, amăreli, s.f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ♢ Amăreala merelor şi perelor = boală a fructelor de măr şi păr, manifestată prin apariţia pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un … Dicționar Român
bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva … Dicționar Român
catran — CATRÁN s.n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obţinut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ♢ expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. fig. Supărare mare; venin. Are catran la… … Dicționar Român
decepţie — DECÉPŢIE, decepţii, s.f. Înşelare a speranţelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [var.: (înv.) decepţiúne s.f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, onis. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Decepţie ≠ iluzie, speranţă Trimis de… … Dicționar Român
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
mâhnire — MÂHNÍRE, mâhniri, s.f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – v. mâhni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioşie Trimis de siveco, 11.03.2008.… … Dicționar Român
