catran

CATRÁN s.n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obţinut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ♢ expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. - Din tc. katran.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CATRÁN s. v. gudron.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CATRÁN s. v. smoală.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



catrán s. n. (sil. -tran), (sorturi) pl. catránuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CATRÁN n. pop. 1) Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, obţinut prin distilarea uscată a petrolului; gudron. 2) fig. Necaz mare; venin. ♢ A se face catran a se mânia tare; a se supăra foc. /<turc. katran

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



catrán s.m. – 1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. tc. katran (din arab. alqitrān, de unde şi sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Şeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeaşi provenienţă. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s.f. (acţiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s.f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniţă, s.f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s.n., din fr., a dat naştere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndeşte, desigur în mod greşit, că mag. provine din rom.

Trimis de blaurb, 07.01.2007. Sursa: DER