cătrăni

CĂTRĂNÍ, cătrănesc, vb. IV. 1. tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. refl. şi tranz. fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. tranz. fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CĂTRĂNÍ vb. 1. a gudrona. (A cătrăni fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A cătrăni un obiect de lemn.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CĂTRĂNÍ vb. v. amărî, indispune, îndurera, întrista, mâhni, necăji, supăra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cătrăní vb. (sil. -tră-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cătrănésc, imperf. 3 sg. cătrăneá, conj. prez. 3 sg. şi pl. cătrăneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CĂTRĂN//Í cătrăniésc tranz. 1) A da cu catran (în scop protector). 2) fig. (persoane) A face să se cătrănească. /Din catran

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CĂTRĂN//Í mă cătrăniésc intranz. 1) A se supăra foarte tare. 2) fig. A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se amărî; a se scârbi. /Din catran

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX